A face un drum in Insula Thassos, la fel ca o calatorie in Grecia profunda, inseamna a te inscrie intr-o aventura a cunoasterii. Odata ancorat pe acest muzeu plutitor, nu-ti ramane decat sa te supui regulilor care indeamna la descoperiri succesive: descoperiri ale spiritului, dar si ale simturilor. Insula aceasta - pe care, daca te pui, o inconjori intr-o ora cu masina - e totusi pe cat de plina de tentatii, pe-atat de inchisa in propria ei ordine care sfideaza timpul. Mai mult refractari decat deschisi la nou, locuitorii ei n-ar da un hectar de maslini pe o pista de aeroport si n-ar renunta la picoteala de-amiaza nici daca ar da turcii. In materie de gastronomie, insula pare ca inventeaza continuu, fiindca aici toti bucatarii iti spun ca gatesc dupa retete proprii; chiar daca tsatsiki, musakaua sau horiatiki arata la fel ca in Chios, Lesbos ori Cipru, nimeni n-o sa recunoasca, replica fiind: "Sunt noi si ale noastre, pentru ca ingredientele provin din Thassos".
O lume jumatate inchisa, jumatate deschisa, pe care am incercat s-o descoperim, cu rabdare si mansuetudine, pasind prin locuri istorice, pe unde nici istoria nu mai trecuse demult, ori stand de vorba cu oameni simpli pentru care gastronomia reprezinta o mangaiere a simturilor, dar si a spiritului. Din toate aceste observatii, va daruim cateva, cu nadejdea ca, intr-o zi, in propria calatorie, le veti "cerca" pentru conformitate.
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie, 4 octombrie 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu