A fost o surpriză pentru noi să descoperim in apropiere de localitatea Prinos, din Insula Thassos - situată, peste apă, chiar in faţa Kavalei continentale - , un muzeu dedicat măslinului. Deschis doar de căteva luni, din iniţiativa unui producător local de ulei extravirgin organic (care mizează atăt pe plantaţii de măslini ingrijite după principii ecologice, căt şi pe extragerea la rece a uleiului de măsline, după metode tradiţionale), muzeul propune o incursiune fascinantă in istoria multimilenară a măslinului.
Arbori eterni
Pentru că măslinul este o plantă care nu supravieţuieşte la temperaturi joase, mulţi experţi cred că acesta s-a reintors in Grecia după perioada glaciară. Şi asta pentru că la Santorini au fost descoperiţi, in straturile profunde, măslini fosilizaţi despre care se crede că datează de 37.000-50.000 de ani. In perioadele glaciare şi interglaciare, măslinul "s-a refugiat" in Orientul Apropiat, pe coastele de est ale Africii de Nord sau in zonele de sud-est ale Peninsulei Iberice. Dar a revenit in Europa mediteraneană o dată cu creşterea temperaturii. Cercetări efectuate in Peloponez, Navarino şi Messenia au identificat polen de la florile de măslin care datează din perioada mezolitică (9300-7900 i.Hr.), in vreme ce probe similare, provenite din Palestina, datează din preajma anului 19.000 i.Hr. Interesant este că "migraţia măslinului" nu a fost "regizată" de om, ci de... păsările migratoare. Cel puţin acestea sunt supoziţiile specialiştilor.
Mărturii istorice
Există probe arheologice care arată că măslinul fusese "domesticit" in perioada 5400-4400 i.Hr., in Creta, şi in 3700-3000 i.Hr. pe coastele de nord ale Mării Egee. Totuşi, abia in cel de-al treilea mileniu i.Hr. putem vorbi despre plantaţii importante de măslini şi despre producerea uleiului de măsline in cantităţi mari, destinate comercializării. Asta inseamnă că omenirea consumă ulei de măsline de cel puţin 4.500-5.000 de ani, acesta fiind, alături de vin, unul dintre principalele ingrediente care se produceau, prin tehnologii specifice, şi se stocau pentru perioade lungi de timp de către om.
Intrebuinţări
Morile de ulei primitive foloseau de obicei o cavitate de piatră (asemănătoare cu o piuă), in care măslinele erau zdrobite cu o altă piatră. In Grecia, cea mai veche piatră de moară descoperită datează din preajma anului 3000 i.Hr. şi a fost găsită in Creta. In palatul de la Zakros, arheologii au găsit şi un bol de ceramică plin cu măsline fosilizate, datănd de la jumătatea celui de-al doilea mileniu i.Hr., care atestă faptul că deja, in acea perioadă, măslinele erau folosite in diferite ritualuri religioase şi funerare.
De asemenea, uleiul de măsline era utilizat la iluminat. Incă de la inceputul mileniului II i.Hr., era pus in sfeşnice de piatră sau de bronz sau in lămpi din lut ars. Această practică s-a intins pănă tărziu, in epoca bizantină. Era folosit, de asemenea, parfumat cu diferite esenţe, după baie, in vreme ce atleţii greci işi ungeau trupul cu ulei de măsline inaintea exerciţiilor sau probelor olimpice. Se spune, de asemenea, că Herakles (Hercule), fondatorul Jocurilor Olimpice, ar fi plantat primul măslin la Olimpia, incetăţenind obiceiul de a fi oferită o ramură de măslin căştigătorului competiţiei.
Interesant este că uleiul de măsline grecesc era apreciat in tot bazinul mediteranean şi dincolo de acesta. Imbuteliat in amfore cu pereţii groşi, era transportat in cantităţi foarte mari către cele patru zări ale lumii cunoscute in Antichitate. Vasele de tip micenian, folosite la transportarea uleiului de măsline, sunt pictate pe pereţii mormăntului faraonului Ramses al III-lea, la Luxor, in Egipt, fapt ce confirmă exportul masiv al uleiului grecesc, considerat a fi de o calitate superioară, ceea ce făcea din el o… valută foarte puternică. Practic, multe tranzacţii se făceau nu in drahme sau in talanţi, ci in... amfore pline cu ulei.
Bineinţeles, nu ar trebui uitat faptul că era folosit in gastronomie, multe dintre reţetele străvechi grecii preparăndu-le şi astăzi.
Măslinul in artă
Cele mai vechi informaţii scrise despre măslini le avem din preajma anului 1300 i.Hr. şi sunt conţinute pe tăbliţele de la Micene, fiind notate cu scrierea lineară B. In artă, avem reprezentări legate de acest subiect pe vase de ceramică incă din secolul VI i.Hr. precum culegerea măslinilor sau efebi ungăndu-şi trupul cu ulei de măsline ş.a.; in vreme ce Homer, in Odiseea, vorbeşte despre măslinii ale căror coroane filtrau lumina, oferind umbră eroilor obosiţi. Ramurile lui, cu frunze şi fructe, au devenit apoi decoraţiile preferate, fiind folosite pe vase, coroane, coloane, diverse obiecte miniaturale, dar şi pe bijuterii.
"Acesta este limanul lui Phorcys, batranul om al marilor, si aici se afla margaritarul Raiului, maslinul cel nemuritor"
Homer, Odiseea
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 31 octombrie 2007
Se afișează postările cu eticheta cultura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cultura. Afișați toate postările
duminică, 30 martie 2008
Frumoasa Aliki
Mai intai m-a frapat o imagine descoperita pe internet, atunci cand am predocumentat calatoria in Thassos: tentacule de caracatita, intinse la uscat, cu carlige de rufe multicolore. Era, inainte de toate, un clenci pentru turisti.
La Aliki, pe un promontoriu din sud-estul insulei, aveam sa descopar si sa fotografiez eu insumi plaja, privita printre tentaculele de octopus. Insa, mai mult decat atat, am descoperit aici un preaplin de legende si arome. La numai cativa zeci de metri distanta de terasa imbietoare, se afla ruinele unei agora antice si, pe deal, ramasitele unei bazilici din secolul al V-lea.
CETATEA. Legenda spune ca, in Antichitate, Peninsula Aliki a fost condusa de Regina Aliki. Frumoasa Aliki. Se observa si acum pe coasta peninsulei ramasitele vechii cetati, iar valurile aduc si azi, cand si cand, resturi de vase antice pe care le depun pe tarm.
Pe langa aceste vestigii s-au mai gasit si doua sanctuare construite in jurul secolului al VII-lea in Golful Ierihon, iar in interiorul acestora s-a descoperit o statuie de bronz a unui "Kouros" - denumirea data unui tanar atlet grec.
MARMURA SI MAREA. Daca te incumeti sa urci cativa pasi pe colina, bazilica ruinata te primeste, cu singura-i coloana ramasa intreaga in picioare, de veghe. Iar dincolo de ea, privelistea te uluieste. Abandonata, una dintre fostele cariere de marmura pare o nava pe jumatate scufundata in mare. A functionat pana in anul 365, cand din cauza unui cutremur a fost parasita de muncitori, iar acum a devenit monument istoric. Dovada cantitatii mare de marmura extrasa din Aliki este si Marmarostra - drumul de marmura - , care leaga Aliki de Limenas.
Dupa lungi momente de contemplatie, pe fundalul marii ce-si sparge val dupa val de stanca, ma intorc la taverna de pe celalalt tarm al peninsulei. Aici, ma asteapta o salata greceasca, o portie de caracatita pe gratar si un pahar cu ouzo, ametitoarea bautura cu mastih. La sfarsitul mesei, patroana tavernei imi aduce ea insasi, din partea casei, halva greceasca, indulcita cu miere si aromata cu scortisoara...
Din larg se aude cant de sirene, ori poate canta, pornita pe mari in vasu-i de aur, frumoasa Aliki...
"Baiat de pravalie. Nu e magazin sau taverna in Thassos unde, peste vara, sa nu intalnesti un adolescent surazator sa te serveasca. De mici, invata ca turismul le poate asigura hrana."
"Tentacule de octopus, atarnate pe sfoara. O priveliste nu tocmai rara in Thassos. Nu stiu cat este un mod de a prezerva carnea vietuitoarelor marine si cat un mod de a atrage turistii..."
In Jurnalul national, Jurnalul de bucatarie din 4 octombrie 2006
La Aliki, pe un promontoriu din sud-estul insulei, aveam sa descopar si sa fotografiez eu insumi plaja, privita printre tentaculele de octopus. Insa, mai mult decat atat, am descoperit aici un preaplin de legende si arome. La numai cativa zeci de metri distanta de terasa imbietoare, se afla ruinele unei agora antice si, pe deal, ramasitele unei bazilici din secolul al V-lea.
CETATEA. Legenda spune ca, in Antichitate, Peninsula Aliki a fost condusa de Regina Aliki. Frumoasa Aliki. Se observa si acum pe coasta peninsulei ramasitele vechii cetati, iar valurile aduc si azi, cand si cand, resturi de vase antice pe care le depun pe tarm.
Pe langa aceste vestigii s-au mai gasit si doua sanctuare construite in jurul secolului al VII-lea in Golful Ierihon, iar in interiorul acestora s-a descoperit o statuie de bronz a unui "Kouros" - denumirea data unui tanar atlet grec.
MARMURA SI MAREA. Daca te incumeti sa urci cativa pasi pe colina, bazilica ruinata te primeste, cu singura-i coloana ramasa intreaga in picioare, de veghe. Iar dincolo de ea, privelistea te uluieste. Abandonata, una dintre fostele cariere de marmura pare o nava pe jumatate scufundata in mare. A functionat pana in anul 365, cand din cauza unui cutremur a fost parasita de muncitori, iar acum a devenit monument istoric. Dovada cantitatii mare de marmura extrasa din Aliki este si Marmarostra - drumul de marmura - , care leaga Aliki de Limenas.
Dupa lungi momente de contemplatie, pe fundalul marii ce-si sparge val dupa val de stanca, ma intorc la taverna de pe celalalt tarm al peninsulei. Aici, ma asteapta o salata greceasca, o portie de caracatita pe gratar si un pahar cu ouzo, ametitoarea bautura cu mastih. La sfarsitul mesei, patroana tavernei imi aduce ea insasi, din partea casei, halva greceasca, indulcita cu miere si aromata cu scortisoara...
Din larg se aude cant de sirene, ori poate canta, pornita pe mari in vasu-i de aur, frumoasa Aliki...
"Baiat de pravalie. Nu e magazin sau taverna in Thassos unde, peste vara, sa nu intalnesti un adolescent surazator sa te serveasca. De mici, invata ca turismul le poate asigura hrana."
"Tentacule de octopus, atarnate pe sfoara. O priveliste nu tocmai rara in Thassos. Nu stiu cat este un mod de a prezerva carnea vietuitoarelor marine si cat un mod de a atrage turistii..."
In Jurnalul national, Jurnalul de bucatarie din 4 octombrie 2006
Izvorul de la Arhangelos
Am zarit-o intaia oara - dominand, semeata, stancile - in vreme ce vasul de croaziera oprise pentru o escala intr-un golf pitoresc a carui apa lucea in soare precum caratele unui smarald. Ghidul arata cu o mana spre cuibul acela de vulturi, rostind un singur cuvant: Arhangelos. Adica Manastirea Sfantului Arhanghel Mihail. Parea inaccesibila, impunatoare, reflectand, alb, stanca marmoreana.
Coborand pe sosea, dinspre Aliki, manastirea s-a dovedit a nu fi atat de inaccesibila. Dincolo de poarta, o liniste parfumata de roze iti impune tacere. Si-apoi, nici nu mai ai putere sa rostesti vreun cuvant zarind, dincolo de acoperisurile de piatra ale bisericii vechi, intinsul marii si Muntele Sfant. Asa ca primele zeci de minute le-am petrecut in mutenie, sprijinind cu umarul un rodiu tanar si sfios, pe ramurile caruia rodiile plesnira, imprastiindu-si samburii. Abia dupa timpul de reculegere ne-am incumetat sa vorbim uneia dintre maicute, care s-a impotrivit sa o inregistram, sa o fotografiem ori sa ne dea numele. "Aici, in manastire, sunt cateva lucruri care tin de viata noastra privata. Vocea, chipul si numele nostru ne apartin." Poate, mai bine, dorim o cafea greceasca si un pahar cu apa rece, c-om fi osteniti de pe drum? Ori o bucata de rahat de smochine, cu aceeasi nelipsita apa rece? Ori o prajitura de casa? Si apa rece...
OMUL SFANT. La Arhangelos, ca de altfel in intreaga insula, apa rece este o binecuvantare. Si apoi, cum sa nu fie asa, cand insasi istoria acestui sfant lacas este legata de una dintre multele minuni ale Arhanghelului Mihail, faptuite aici, in Thassos, unde din piatra seaca el le dete izvoare. Una dintre ele vorbeste despre un sfant numit Luca, un ascet care a trait aici la sfarsitul secolului al XI-lea si caruia i se datoreaza ridicarea unei biserici in munti, inchinata Sfantului Apostol Ioan Teologul (de la aceasta biserica se trage si azi numele satului aceluia, Teologos). Dupa mai multi ani traiti intre oamenii din munti, Luca s-a retras din nou, de data asta pe tarmul marii, nu departe de Aliki, construind o noua biserica, ale carei ruini exista si astazi. Dupa o vreme, s-a mutat din nou, mai spre vest, pe stancile de care se izbeau valurile, cam pe locul unde e manastirea de azi.
MINUNILE. Acolo, la malul marii, i s-a aratat Arhanghelul Mihail. Si pentru ca Luca se temea ca viziunea este doar o incercare diavoleasca, i-a cerut sfantului sa faca o minune. Arhanghelul Mihail a izbit cu carja intr-o piatra si atunci a izbucnit un izvor, indemnandu-l pe schimnic sa bea din apa rece si astfel nu va mai fi ispitit niciodata. I-a cerut in schimb sa ridice o noua biserica, unde oamenii sa-si gaseasca mantuirea. Legenda izvorului nu se incheie aici.
Se spune ca pe timpul stapanirii otomane a insulei, un turc a incercat sa ii impiedice pe locuitori sa se roage in sfantul lacas. Pentru a-si duce planul la indeplinire, a profanat izvorul, scaldandu-se in el. Turcul a murit, iar izvorul a secat. A doua zi, preotul bisericii a avut o noua viziune. Arhanghelul Mihail l-a sfatuit sa arunce lesul turcului si sa mearga pe malul marii. Avea sa vada cum, dintr-o pestera, tasneste o lumina. Acolo va gasi un alt izvor cu puteri miraculoase. Si astazi, izvorul din pestera imprastie in aer parfumuri minunate, iar cei care se duc acolo povestesc despre minunile intamplate. Si tot de Arhanghelul Mihail se leaga si povestea gasirii "cuiului sfant", care l-a pironit pe Hristos pe cruce, si care astazi se numara printre relicvele manastirii.
CEASURI DE ASCULTARE, CEASURI DE RUGACIUNE
Viata la Manastirea Arhangelos, avea sa ne spuna una dintre vietuitoarele sfantului lacas, se desfasoara dupa regula oricarei manastiri, impartita in ceasuri de munca, fiecare pe unde au primit "ascultare" de la parintelele duhovnic ori de la stareta manastirii, si in ceasuri de rugaciune. Rodul muncii lor e adeseori un obiect pe care il poti cumpara: o icoana pictata, o impletitura, un borcan cu dulceata de smochine sau cu marmelada de prune.
ARHONDARICUL
Ospetia este una dintre legile sfinte ale manastirilor crestine. In Thassos esti intotdeauna servit cu o cafea sau cu dulciuri. Vizitatorii sunt poftiti in arhondaric, unde li se ofera cafea sau rahat si un pahar cu apa rece, dupa care monahul sau monahia (dupa caz) ii binecuvanteaza, sa fie ocrotiti la drum.
Viata in Manastirea Arhangelos, avea sa ne spuna una dintre vietuitoarele sfantului lacas, se desfasoara dupa regula oricarei manastiri, impartita in ceasuri de munca, care pe unde au primit "ascultare" de la parintele duhovnic ori de la stareta manastirii, si in ceasuri de rugaciune. Rodul muncii lor e adeseori un obiect pe care il poti cumpara: o icoana pictata, o impletitura, un borcan cu dulceata de smochine sau cu marmelada de prune.
MANASTIREA PANAGOUDA
In munti, nu departe de inima Thassosului, la cativa kilometri de satul stravechi Maries (sau "cele doua Marii"), se afla o alta manastire foarte veche, Panagouda, inchinata Fecioarei Maria. Turistii ajung destul de rar aici - doar cei initiati ori cei ratacitori bat la poarta. Drumul nu e marcat prea bine, insa merita sa incerci sa ajungi, pentru pacea locului si pentru legendele lui. Aici, pe un perete se afla pictat Sfantul Hristofor, infatisat in iconografie cu cap de caine. Iar dincolo de o usita de lemn, situata in partea stanga a naosului, se afla un alt izvor facator de minuni, care curge chiar din icoana Arhanghelului Mihail, pictata pe zid.
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 4 octombrie 2006
Coborand pe sosea, dinspre Aliki, manastirea s-a dovedit a nu fi atat de inaccesibila. Dincolo de poarta, o liniste parfumata de roze iti impune tacere. Si-apoi, nici nu mai ai putere sa rostesti vreun cuvant zarind, dincolo de acoperisurile de piatra ale bisericii vechi, intinsul marii si Muntele Sfant. Asa ca primele zeci de minute le-am petrecut in mutenie, sprijinind cu umarul un rodiu tanar si sfios, pe ramurile caruia rodiile plesnira, imprastiindu-si samburii. Abia dupa timpul de reculegere ne-am incumetat sa vorbim uneia dintre maicute, care s-a impotrivit sa o inregistram, sa o fotografiem ori sa ne dea numele. "Aici, in manastire, sunt cateva lucruri care tin de viata noastra privata. Vocea, chipul si numele nostru ne apartin." Poate, mai bine, dorim o cafea greceasca si un pahar cu apa rece, c-om fi osteniti de pe drum? Ori o bucata de rahat de smochine, cu aceeasi nelipsita apa rece? Ori o prajitura de casa? Si apa rece...
OMUL SFANT. La Arhangelos, ca de altfel in intreaga insula, apa rece este o binecuvantare. Si apoi, cum sa nu fie asa, cand insasi istoria acestui sfant lacas este legata de una dintre multele minuni ale Arhanghelului Mihail, faptuite aici, in Thassos, unde din piatra seaca el le dete izvoare. Una dintre ele vorbeste despre un sfant numit Luca, un ascet care a trait aici la sfarsitul secolului al XI-lea si caruia i se datoreaza ridicarea unei biserici in munti, inchinata Sfantului Apostol Ioan Teologul (de la aceasta biserica se trage si azi numele satului aceluia, Teologos). Dupa mai multi ani traiti intre oamenii din munti, Luca s-a retras din nou, de data asta pe tarmul marii, nu departe de Aliki, construind o noua biserica, ale carei ruini exista si astazi. Dupa o vreme, s-a mutat din nou, mai spre vest, pe stancile de care se izbeau valurile, cam pe locul unde e manastirea de azi.
MINUNILE. Acolo, la malul marii, i s-a aratat Arhanghelul Mihail. Si pentru ca Luca se temea ca viziunea este doar o incercare diavoleasca, i-a cerut sfantului sa faca o minune. Arhanghelul Mihail a izbit cu carja intr-o piatra si atunci a izbucnit un izvor, indemnandu-l pe schimnic sa bea din apa rece si astfel nu va mai fi ispitit niciodata. I-a cerut in schimb sa ridice o noua biserica, unde oamenii sa-si gaseasca mantuirea. Legenda izvorului nu se incheie aici.
Se spune ca pe timpul stapanirii otomane a insulei, un turc a incercat sa ii impiedice pe locuitori sa se roage in sfantul lacas. Pentru a-si duce planul la indeplinire, a profanat izvorul, scaldandu-se in el. Turcul a murit, iar izvorul a secat. A doua zi, preotul bisericii a avut o noua viziune. Arhanghelul Mihail l-a sfatuit sa arunce lesul turcului si sa mearga pe malul marii. Avea sa vada cum, dintr-o pestera, tasneste o lumina. Acolo va gasi un alt izvor cu puteri miraculoase. Si astazi, izvorul din pestera imprastie in aer parfumuri minunate, iar cei care se duc acolo povestesc despre minunile intamplate. Si tot de Arhanghelul Mihail se leaga si povestea gasirii "cuiului sfant", care l-a pironit pe Hristos pe cruce, si care astazi se numara printre relicvele manastirii.
CEASURI DE ASCULTARE, CEASURI DE RUGACIUNE
Viata la Manastirea Arhangelos, avea sa ne spuna una dintre vietuitoarele sfantului lacas, se desfasoara dupa regula oricarei manastiri, impartita in ceasuri de munca, fiecare pe unde au primit "ascultare" de la parintelele duhovnic ori de la stareta manastirii, si in ceasuri de rugaciune. Rodul muncii lor e adeseori un obiect pe care il poti cumpara: o icoana pictata, o impletitura, un borcan cu dulceata de smochine sau cu marmelada de prune.
ARHONDARICUL
Ospetia este una dintre legile sfinte ale manastirilor crestine. In Thassos esti intotdeauna servit cu o cafea sau cu dulciuri. Vizitatorii sunt poftiti in arhondaric, unde li se ofera cafea sau rahat si un pahar cu apa rece, dupa care monahul sau monahia (dupa caz) ii binecuvanteaza, sa fie ocrotiti la drum.
Viata in Manastirea Arhangelos, avea sa ne spuna una dintre vietuitoarele sfantului lacas, se desfasoara dupa regula oricarei manastiri, impartita in ceasuri de munca, care pe unde au primit "ascultare" de la parintele duhovnic ori de la stareta manastirii, si in ceasuri de rugaciune. Rodul muncii lor e adeseori un obiect pe care il poti cumpara: o icoana pictata, o impletitura, un borcan cu dulceata de smochine sau cu marmelada de prune.
MANASTIREA PANAGOUDA
In munti, nu departe de inima Thassosului, la cativa kilometri de satul stravechi Maries (sau "cele doua Marii"), se afla o alta manastire foarte veche, Panagouda, inchinata Fecioarei Maria. Turistii ajung destul de rar aici - doar cei initiati ori cei ratacitori bat la poarta. Drumul nu e marcat prea bine, insa merita sa incerci sa ajungi, pentru pacea locului si pentru legendele lui. Aici, pe un perete se afla pictat Sfantul Hristofor, infatisat in iconografie cu cap de caine. Iar dincolo de o usita de lemn, situata in partea stanga a naosului, se afla un alt izvor facator de minuni, care curge chiar din icoana Arhanghelului Mihail, pictata pe zid.
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 4 octombrie 2006
Cand marmura prinde viata!
"O bucata de marmura. Mai alba, mai fina decat zapada!" Asa imi definea insula Thassos, in putine cuvinte, sculptorul Kostas Lovoulos din Limenaria. O bucata de marmura in care "fidiasii" Greciei - din vechime si pana azi - si-au sculptat capodoperele. Ne-am apropiat de sufletul marmurei mai intai in gradina deschisa tuturor din Limenaria, acolo unde Kostas ii invata pe thassieni si pe turisti sa sculpteze. "Aici, fiecare vine, isi alege o piatra ori o bucata de lemn si sculpteaza. Cand se termina vacanta, fiecare pleaca in tara lui si se intoarce in vara urmatoare, sa-si continue lucrarea..." Intr-un colt, urmarim pe o harta a insulei, sculptata in piatra de un medic dintr-un alt orasel thassiot, drumul din sud spre nord, la Limenas. Acolo se afla semnele inceputului vietii in insula...
CETATEA ZEILOR. Ne-am rezervat cateva ceasuri pentru urcusul pe Acropolele din Limenas. La pas, pe cararea ingusta. Dupa ce trecem sa ne inchinam lui Dionyssos, in sanctuarul aflat nu departe de port, incercam rezonanta formidabila a teatrului antic. "Privesc aceste resturi de coloane grecesti...", incep cu un vers din Nichita. Apoi, urcam spre vechiul templu al lui Apollo Pythios. Din piatra vechiului sanctuar s-a ridicat, in secolul al XIV-lea, castelul genovezului Tedisco Zaccaria, caruia i-a urmat, in secolul al XV-lea, un alt genovez, Gattelusi. Fragmente ale templului lui Apollo ne atrag privirea: un banchet funerar, fastuos, sculptat in piatra, e acum piatra de constructie, undeva la temelia zidului de nord. Caprele ratacesc printre monumente, in ciuda gardurilor de sarma. Undeva, pe o stanca vecina, se zareste o stana.
Urcam din nou pana la Templul Atenei, ocrotitorul anticului oras Thassos, si inca mai sus, pana la altarul lui Pan, zeul cu picioare de tap, protectorul turmelor si al fiarelor. Legenda spune ca Pan s-ar fi nascut chiar acolo, in insula. Ca ii placeau petrecerile si ca se simtea bine in compania lui Dionyssos.
CETATEA OAMENILOR. In fine, coboram din cetatea zeilor in cetatea oamenilor. Dincolo de agora antica, impanzita si ea de altare, zarim turla unei biserici din secolul al IX-lea si alaturi de ea, in alb si albastru, turla unei alte biserici, mai noi. De acolo, mai departe, orasul prinde viata si tavernele ne asteapta sa descoperim gustul bucatelor grecesti.
"La vedere"
In multe taverne, bucatarii greci gatesc "la vedere" mancaruri dupa retete aduse "de acasa". Preparatele au alt gust de la un restaurant la altul, de la o taverna la alta, astfel incat orice degustare e o aventura frumoasa. Pestii si fructele de mare, preparate in moduri traditionale, se numara printre cele mai apreciate feluri de mancare servite in tavernele din Thassos. Si nu e de mirare, caci ne aflam intr-un tinut inconjurat din toate partile de ape.
ORASELE DIN MUNTE
Orice turist care ajunge in Thassos ar trebui sa renunte pentru cateva ore la provocarile marii, pentru a se refugia in orasele din munti. La Teologos, la Maries, la Panagia ori la Kazavities - peste tot, ai prilejul sa descoperi o lume cu totul deosebita de tot ceea ce stiai. Adevarate cetati de piatra - restaurate (precum o parte din Teologos sau Panagia) ori pastrand parca prea dureros patina vremii - , toate aceste locuri par adancite in taceri pe care le spulbera, ziua, roitul albinelor, noaptea, cantecul privighetorilor. Iar atunci cand calatorul cauta odihna, ii rasare dinainte o taverna ocrotita de un platan urias, unde i se ofera o cescuta cu cafea.
"O casa veche, in Teologos. Orasul este recunoscut pentru tavernele sale Acoperisurile din sisturi de piatra de la Panagia, celebra si pentru izvoarele sale Thassosul are zeci de mici plaje pitoresti, una mai frumoasa decat cealalta".
"In secolul al XIV-lea, genovezii au construit la Limenas o cetate, folosind piatra din vechile temple grecesti. Inclus in zid, un basorelief reprezentand un banchet funerar".
TEATRUL ANTIC
Este construit intr-o cavitate naturala a unui deal, Hipocrate plasand constructia acestuia in jurul secolului al V-lea i.Hh. La inceputul secolului al III-lea, scena era placata integral cu marmura, iar avanscena ii era dedicata lui Thassian Lysistratos, fiul lui Kodes si al lui Dionyssos, o parte din aceasta pastrandu-se pana azi. In epoca romana, teatrul a fost renovat, iar dupa secolul I rolul lui s-a schimbat, acesta devenind scena de lupta a gladiatorilor. In secolul al II-lea, Eragoras, fiul lui Eufrillos, a construit un parapet din placi de marmura, pentru a proteja audienta de fiarele care se luptau in ring. Din aceeasi perioada, dateaza si avanscena impodobita cu reprezentari ale zeilor greci.
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 4 octombrie 2006
CETATEA ZEILOR. Ne-am rezervat cateva ceasuri pentru urcusul pe Acropolele din Limenas. La pas, pe cararea ingusta. Dupa ce trecem sa ne inchinam lui Dionyssos, in sanctuarul aflat nu departe de port, incercam rezonanta formidabila a teatrului antic. "Privesc aceste resturi de coloane grecesti...", incep cu un vers din Nichita. Apoi, urcam spre vechiul templu al lui Apollo Pythios. Din piatra vechiului sanctuar s-a ridicat, in secolul al XIV-lea, castelul genovezului Tedisco Zaccaria, caruia i-a urmat, in secolul al XV-lea, un alt genovez, Gattelusi. Fragmente ale templului lui Apollo ne atrag privirea: un banchet funerar, fastuos, sculptat in piatra, e acum piatra de constructie, undeva la temelia zidului de nord. Caprele ratacesc printre monumente, in ciuda gardurilor de sarma. Undeva, pe o stanca vecina, se zareste o stana.
Urcam din nou pana la Templul Atenei, ocrotitorul anticului oras Thassos, si inca mai sus, pana la altarul lui Pan, zeul cu picioare de tap, protectorul turmelor si al fiarelor. Legenda spune ca Pan s-ar fi nascut chiar acolo, in insula. Ca ii placeau petrecerile si ca se simtea bine in compania lui Dionyssos.
CETATEA OAMENILOR. In fine, coboram din cetatea zeilor in cetatea oamenilor. Dincolo de agora antica, impanzita si ea de altare, zarim turla unei biserici din secolul al IX-lea si alaturi de ea, in alb si albastru, turla unei alte biserici, mai noi. De acolo, mai departe, orasul prinde viata si tavernele ne asteapta sa descoperim gustul bucatelor grecesti.
"La vedere"
In multe taverne, bucatarii greci gatesc "la vedere" mancaruri dupa retete aduse "de acasa". Preparatele au alt gust de la un restaurant la altul, de la o taverna la alta, astfel incat orice degustare e o aventura frumoasa. Pestii si fructele de mare, preparate in moduri traditionale, se numara printre cele mai apreciate feluri de mancare servite in tavernele din Thassos. Si nu e de mirare, caci ne aflam intr-un tinut inconjurat din toate partile de ape.
ORASELE DIN MUNTE
Orice turist care ajunge in Thassos ar trebui sa renunte pentru cateva ore la provocarile marii, pentru a se refugia in orasele din munti. La Teologos, la Maries, la Panagia ori la Kazavities - peste tot, ai prilejul sa descoperi o lume cu totul deosebita de tot ceea ce stiai. Adevarate cetati de piatra - restaurate (precum o parte din Teologos sau Panagia) ori pastrand parca prea dureros patina vremii - , toate aceste locuri par adancite in taceri pe care le spulbera, ziua, roitul albinelor, noaptea, cantecul privighetorilor. Iar atunci cand calatorul cauta odihna, ii rasare dinainte o taverna ocrotita de un platan urias, unde i se ofera o cescuta cu cafea.
"O casa veche, in Teologos. Orasul este recunoscut pentru tavernele sale Acoperisurile din sisturi de piatra de la Panagia, celebra si pentru izvoarele sale Thassosul are zeci de mici plaje pitoresti, una mai frumoasa decat cealalta".
"In secolul al XIV-lea, genovezii au construit la Limenas o cetate, folosind piatra din vechile temple grecesti. Inclus in zid, un basorelief reprezentand un banchet funerar".
TEATRUL ANTIC
Este construit intr-o cavitate naturala a unui deal, Hipocrate plasand constructia acestuia in jurul secolului al V-lea i.Hh. La inceputul secolului al III-lea, scena era placata integral cu marmura, iar avanscena ii era dedicata lui Thassian Lysistratos, fiul lui Kodes si al lui Dionyssos, o parte din aceasta pastrandu-se pana azi. In epoca romana, teatrul a fost renovat, iar dupa secolul I rolul lui s-a schimbat, acesta devenind scena de lupta a gladiatorilor. In secolul al II-lea, Eragoras, fiul lui Eufrillos, a construit un parapet din placi de marmura, pentru a proteja audienta de fiarele care se luptau in ring. Din aceeasi perioada, dateaza si avanscena impodobita cu reprezentari ale zeilor greci.
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 4 octombrie 2006
Sculptorul de rodii
Pe o insula greaca, Kostas Louvoulos vorbeste cu marmura si, cu toate ca ii despart mileniile, nu-l recunoaste ca profesor decat pe Fidias.
Ascuns intre pini si smochini, pe un fel de mica acropola a Thassosului, in Limenaria, atelierul de sculptura ar putea trece neobservat daca oamenii insulei n-ar sti ca, pe colina de unde se vede, peste apa, Sfantul Munte, Kostas Louvoulos primeste zeci de persoane dornice sa invete, gratuit, arta cioplitului in marmura. Marmura de Thassos este foarte alba si foarte usor de lucrat, iar multe dintre capodoperele Greciei Antice isi au originea in insula nordica, ale carei cariere se vad albind pe malul Marii Egee. Thassiot din tata-n fiu si autodidact, Kostas lucreaza lemnul si marmura avand ca model capodoperele lumii. Turistii straini ii cumpara piesele caracterizate de o rara sinceritate: delfini inotand pereche, rodii de piatra in sectiune, cu samburi de granat, paduri de maslini incendiate, porumbei, barci de argonauti, zei si zeite... Pan, Dionisos, Atlas, Titan, Neptun si Geea!
LEAGANUL LUMII. Pentru artist, Thassosul inseamna Raiul pe pamant. Aici gaseste cea mai buna clima si cea mai buna marmura. De altfel, Kostas e convins ca arta lumii incepe si se termina cu grecii: chiar si colosii din Insula Pastelui ori statuile lui Henry Moore poarta emblema spiritului elin. "Iar daca marmura statuilor, mai alba ca zapada, provine din Thassos, nu-nseamna ca si eu traiesc in leaganul cultural al lumii?"
In Jurnalul National, 21 octombrie 2006
Ascuns intre pini si smochini, pe un fel de mica acropola a Thassosului, in Limenaria, atelierul de sculptura ar putea trece neobservat daca oamenii insulei n-ar sti ca, pe colina de unde se vede, peste apa, Sfantul Munte, Kostas Louvoulos primeste zeci de persoane dornice sa invete, gratuit, arta cioplitului in marmura. Marmura de Thassos este foarte alba si foarte usor de lucrat, iar multe dintre capodoperele Greciei Antice isi au originea in insula nordica, ale carei cariere se vad albind pe malul Marii Egee. Thassiot din tata-n fiu si autodidact, Kostas lucreaza lemnul si marmura avand ca model capodoperele lumii. Turistii straini ii cumpara piesele caracterizate de o rara sinceritate: delfini inotand pereche, rodii de piatra in sectiune, cu samburi de granat, paduri de maslini incendiate, porumbei, barci de argonauti, zei si zeite... Pan, Dionisos, Atlas, Titan, Neptun si Geea!
LEAGANUL LUMII. Pentru artist, Thassosul inseamna Raiul pe pamant. Aici gaseste cea mai buna clima si cea mai buna marmura. De altfel, Kostas e convins ca arta lumii incepe si se termina cu grecii: chiar si colosii din Insula Pastelui ori statuile lui Henry Moore poarta emblema spiritului elin. "Iar daca marmura statuilor, mai alba ca zapada, provine din Thassos, nu-nseamna ca si eu traiesc in leaganul cultural al lumii?"
In Jurnalul National, 21 octombrie 2006
Abonați-vă la:
Postări (Atom)