Culesul maslinelor

O pictură din perioada bizantină - reprodusă la Muzeul Măslinului şi al Uleiului de Măsline din Prinos, insula Thassos, Grecia - infăţişează momentul recoltării fructelor acestui arbore sacru. Un bărbat bate cu un băţ ramurile incărcate de măsline, in vreme ce două femei le adună de pe pămăntul roşu, atăt de familiar celui care traversează azi Grecia. Tina Pottler, custodele muzeului, imi spune că, de milenii, tehnica recoltării măslinelor nu s-a schimbat prea mult. Doar că in locul băţului folosit de personajul din pictura bizantină este utilizată o prăjină, care are ataşate nişte fire metalice - seamănă cumva cu un tel pentru bătut ouăle. Este adevărat că, in ultimele decenii, acest "tel" cu care sunt "bătuţi" măslinii este acţionat electric, mişcăndu-se mai degrabă ca un mixer, ceea ce face recoltarea mult mai rapidă. La vremea aceasta din an, cănd incepe culesul măslinelor, gesturile se repetă, foarte aproape de ceea ce se intămpla cu sute şi mii de ani in urmă. In Thassos, prietenii noştri Markos şi Adriana Makedos, Yannis şi Emmy Rigatis, Sotiria Kiriatzidou, Christa Sgouridis, doctorul Papageorgiu şi-au lăsat deoparte toate celelalte preocupări, pentru că insula intreagă cunoaşte elanul culesului. Fiecare thassiot are cel puţin căţiva zeci de măslini in proprietate. Arborii aceştia se moştenesc din tată in fiu, se impart intre copii, se readună, astfel incăt, de multe ori, după căteva generaţii, un localnic poate avea măslini răspăndiţi, in pălcuri de căte cinci, de căte zece sau de căte o sută, prin toată insula, dar fiecare ştie insă foarte bine care arbore ii aparţine. Curănd, toţi măslinii işi vor fi dăruit roada, iar morile şi fabricile de ulei din zonă vor incepe, peste doar căteva zile, presarea lor, pentru obţinerea mult căutatului "aur lichid".

Cartea cu prieteni din Thassos

Despre Thassos cred ca as putea scrie candva o "carte cu prieteni". Mai dragi decat valurile marii si decat soarele, mai spectaculoase decat monumentele istorice si mai savuroase decat mancarurile grecesti au fost intalnirile de fiecare zi cu cei care ne-au devenit prieteni pe data.
Doctorul Papagheorghiu - care, la 82 de ani, nu conteneste sa proiecteze viitorul Limenariei si de la care am aflat tainele distilarii bauturii locale, tsipouro, ca si pe cele ale presarii maslinelor, pentru a obtine valorosul ulei extravirgin. "Kiria Maria", gazda noastra de fiecare zi - care ne intampina cu un surazator "kalimera". Markos Makedos - tanarul grec atat de pasionat de istoria Bizantului, incat si-a botezat taverna chiar asa, "Byzantio", si care acum, in septembrie, s-a casatorit cu Adriana, romanca, prietena noastra mai veche. Si Markos Makedos, taximetristul, varul celuilalt Markos si fratele lui Kosta, pastratorul cheii bisericii din Kastro. Sotiria cea tonica, ale carei energii ne-au dat puterea sa... ne inghitim lacrimile de emotie, de dinaintea plecarii. Yannis - marinarul convertit la arta restauratiei, care ne-a impartasit retetele lui. Kostas Lovoulos - artistul care sculpteaza rodii in piatra. Sotyris, de la care am invatat ca a fi grec inseamna sa ai rabdare sa astepti sa creasca o frunza in maslini, o anume frunza, chiar daca asta ti-ar lua 200 de ani. Ar mai fi Dimos, piratul, si Stelios, la masa caruia am mancat. Si Marius Ionescu, ghidul nostru roman, care s-a... grecizat de cand tot zaboveste in insula. Si-ar mai fi inca atatia prieteni de amintit, dar stiu ca asteptati o reteta din Thassos. Iata reteta de parjoale grecesti, asa cum mi-a spus-o si mie Yannis Rigatis, intr-o seara, la Dionyssos.
"Folosim, pentru a le prepara, un kilogram de carne de vita, 350 g paine din ziua trecuta, 3 oua, doua cepe taiate marunt, cativa catei de usturoi tocati, o lingurita cu chimen, o jumatate de kilogram de pasta de tomate, 3 linguri cu zahar, ulei de masline, sare, boia si un pahar cu vin. Painea (numai miez) se pune in apa cu o jumatate de ora inainte, dupa care se stoarce si se amesteca bine cu carnea, ouale, ceapa, usturoiul, chimenul, o parte din boia, sarea si foarte putin ulei. Le lasam "sa se aseze" timp de 20 de minute. In alt vas punem pasta de tomate, zaharul, putin ulei de masline, sarea, restul de boia si paharul cu vin. Din compozitia de carne modelam cu mana chiftele mai lungi, pe care le prajim in ulei. Cand sunt bine prajite, le punem in sosul de rosii si le dam la cuptor pentru 45 de minute. Vor iesi delicioase!"

In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 4 octombrie 2006