Intalnirea cu insula Thassos mi-a dat de la bun inceput sentimentul ca e un univers ireal. Ma uitam in jur: oamenii erau tot oameni, dar parca aveau un fel mai adanc de a percepe viata. Stanca nu era pana la urma decat piatra seaca, dar ei facusera sa rodeasca, ridicand zaplazuri pentru fiecare fir de pamant. Maslinii pareau ca si-au infipt radacinile in sisturi. Exotici erau si smochinii uriasi care vegheau drumurile si sub care era suficient sa intinzi mana pentru a rupe un fruct mustos si aromat. Si, aromate cum nicaieri nu mi-a fost dat sa le mai aflu, m-au incantat bucatele thassiene. Privind de departe, din larg, am inteles de ce i se spune Thassosului "insula verde" sau "insula de samarald". Acolo, scrutand adancurile prea-limpezi pentru a urmari bancurile de pesti, am inteles ca zeii, din inaltul lor, vedeau marea si insula din inima ei ca pe un urias acvariu turcoaz.
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 4 octombrie 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu